Sunday, 31 January 2010

mansarda mea din Paris

Vreau sa am o mansarda de unde sa pot vedea cum apune soarele deasupra turnului Effel. Superficial , nu?
Nu , eu chiar imi doresc asta atat de mult , mai mult decat sa merg la orice concert.
Vreau sa dorm acolo unde pot sa am un atelier de desen si unde sa pot sa imi trantesc pensulele peste tot. Sa pot sa merg descaltata pe podeaua rece. Sa pot sa vad ploaia de acolo si sa ascult Louis Armstrong la un pickup.
Si noaptea sa vina un cantaret si sa-mi zdrangane la chitara sau sa-mi recite o poezie tare si raspicat.
Am doar 14 ani si asta nu cred ca se va intampla vreodata.
Asta , sau sa fiu un star rock.

Prolog

Prolog sau " schimba-te, frate , ca esti ciudat"
Asta este inceputul a " nu ma schimb , frate , ca imi place asa"
Deci , da , nu ma schimb in altcineva din cateva motive:
1. imi place sa se comenteze in preajma mea.
2. imi place ca lumea sa intoarca capul dupa caciula mea imensa si dupa castile mele , si dupa ochelari. ( chiar daca o fac pentru ca sunt socati).

Ei bine acestea fiind spuse, cativa dintre voi suntei ca mine si va felicit.

Epilog ( sau " bine , nu mai ies cu tine")
Inchei aici , cerandu-mi scuze daca v-am jignit cumva.

Wednesday, 27 January 2010

eu si blogul meu

Stiai ca blog vine de la web log? ei bine eu nu , asa ca acum presupun ca te simti bine ca m-ai intrecut. Nu , glumesc.
Acum ca am aflat ce inseamna ma simt indreptatita sa vorbesc.
Sa vorbesc despre mine si blogul meu.
A inceput mult sa imi placa sa scriu aici , nimeni din cunoscutii mei nu mai are , iar asta ma diferentiaza de masa? probabil.
Voiam sa iti povestesc despre lucruri mici , marunte neplacute care niciodata nu le intrec pe cele frumoase.
Eu ma trezesc dimineata devreme ( eu , si ceilalti colegi ) , odata ce orele de curs incep la fel de devreme si sentimentul pe care il ai atunci cand descoperi ca ai adormit doar 2-3 ore si afara e noapte iar ceasul ala afurisit continua sa sune este de neinlocuit. (sau raritet, asa cum spune unchi-miu) Atunci cand am impresia ca arat bine incepe sa ploua si sa bata vantul , iar eu imi schimb parerea despre mine, atunci cand o masina trece in viteza si ma stropeste , atunci cand soferul de autobuz se ia de mine ca de ce nu urc o data ( dar batranica aia coboara atat de greu) si ma simt groaznic pana cand cobor. Ah da , ai observat ca majoritatea oamenilor fara studii suprioare se cred mult mai destepti decat tine , ( tu fiind un muritor cu mai multe clase decat el).De exemplu portaresele de la scoala mea ma masoara din ochi in fiecare zi(chiar daca nu stiu ce masoara , pentru ca abia sunt in stare sa conjuge verbul a fi , ma rog.) Cand intru pe poarta scolii ea ma goneste si imi arunca priviri neobisnuite. Si soferii se poarta urat cu mine si femeile care vand bilete, cred ca toti suntem supusi aceluiasi tratament. Presupun ca asta am avut de zis despre unii oameni mari care au ramas mici.
Mai sunt dati cand scot mana pe geam si pare cald , dar afara este mult mai frig decat imi imaginez si inghet intr-o geaca subtire. Sau cand imi iau castile si incepe sa ninga, sau cand taxiul nu mai vine o data pe frigul de afara. Probabil ca ai trecut prin asta si inca o mai faci , dar nu cred ca as putea sa traiesc fara aceste lucruri mici si neplacute neintrecute de lucrurile mari si placute.

Monday, 25 January 2010

despre mine, cultura si emporio armani

Viata mea culturala s-a bucurat de o complexitate veritabila de-alungul anilor pana cand am cunoscut si alte parti ale ei.

Totul m-a luat prin surprindere cand am intrat in scoala generala. Apoi lucruri neobisnuite s-au intamplat.

Am aflat ce inseamna Emporio Armani si inca imi pare rau , pentru ca adevaratul Armani nu si-ar scrie numele cu litere aurii pe jeansi in degrade intrati la apa inconjurati de stelute si paiete stralucitoare. Am incercat sa ma obisnuiesc dar alte lucruri legendare s-au strecurat fara voia mea. ( Strecurat e mult spus, au aparut)

Ma rog , multi dintre noi ar spune pass dar nu si vechii mei amici care au primit cu placere noile etape ale vietii lor , de acum.

Apoi muzica a suferit transormari majore la acel timp, apoi comportamentul , manelele ascultate tare in autobuz , sau chiar muzica aceea romaneasca ..uhm.. ciudata, apoi manierele , cine sunt eu sa vorbesc de ele , dar orisicum.

Am lasat totul la o parte si mi-am vazut de ale mele , pana cand magazinele au fost invadate de obiecte aurii in exces si teatrele de domni care fluiera sau ma rog..


Ce incerc sa demonstrez aici este ca aceasta transformare a omului de rand se datoreaza fricii egoiste de deveni un altul sau chiar un ciudat. Pentru ca , sa-ti spun drept eu sunt o ciudata intr-o asemenea lume. Dar ma bucur.. si cat ma bucur.

Tuesday, 19 January 2010

prima mea postare

Ei bine asta e ciudat, e prima mea postare si trebuie sa arate bine , ca sa fac o impresie buna? nu..

Anyway, agh , sunt atatea lucruri pe care voiam sa le spun iar acum mi-au disparut din minte , tot timpul sunt chestii de zis dar atunci cand ma asez toate dispar .Sau cand crezi ca ai avut o revelatie si vrei sa o pui pe hartie pur si simplu disprare si incepi sa tastezi cuvinte ciudate gen: da , am avut o idee , sau chiar tot ce ai citit pana aici , kitten.
Ok , incep: Incerc sa ignor alte pareri si vreau sa cred ca viata e mai frumoasa asa , dar, bine , nu e , sau poate e. Mi se intampla lucruri absurde , vreau din toata inima sa ma incadrez in niste norme , dar tot timpul depasesc o limita.

Daca am aberat pana acum , o sa ma concentrez sa scriu primul meu post. Si daca o sa devin scriitoare o sa ma amuze tot ce am scris aici.
Uneori aprind camera foto , iar apoi lucruri ciudate se intampla. Sunt diferita sau cum mama prefera sa imi zica "speciala". Glumesc.

Mai e nevoie sa scriu , sau.. exista vreun maxim de caractere?

Ei bine asta e noul meu blog , am sa postez cat de des pot. Sper ca macar un zambet am reusit sa iti provoc cu asta. Sau macar acum , dupa ce ai citit propozitia anterioara.

Asta a fost primul meu post.